Limitat din cauza pandemiei, l-am „întâlnit” pe Engin Akyürek în Kara Para Aşk de pe Netflix. Performanța lui m-a impresionat atât de mult încât am căutat neobosit toată munca lui. Am urmărit toate filmele și serialele lui. Prin cercetările mele, am aflat despre cartea lui Sessizlik, pe care l-am achiziționat în format digital în turcă. Mai târziu, am primit versiunea în spaniolă (Tăcere). De acolo încolo, a fost o descoperire constantă a personalității acestui uriaș actor și scriitor. De atunci, în fiecare zi, trebuie să văd o parte din lucrările lui sau să citesc una dintre povestirile lui. „Relația” mea cu Engin începe cu un sentiment de apropiere în acest moment. Cu cât citesc mai mult poveștile (un produs al imaginației și creației sale prodigioase) și cu cât îl privesc în serie (una după alta, iar și iar), cu atât mai mult simt că este aproape de mine, așa cum a spus: „prieteni, nu fani”. El dă atât de mult din sine personajelor pe care le interpretează și așa este real că mă face să trăiesc dramele și momentele fericite cu el de parcă ar fi fost un prieten apropiat. Îmi dă senzația că, dintr-o dată, eu ar putea întâlniți-l, poate pe stradă, după colț sau într-o cafenea în timp ce beți cay.